
Pericolul Obișnuinței
Acum ceva ani am citit o scurtă povestioară, pe care din păcate nu o mai găsesc și a cărei sursă nu o mai țin minte. Povestea se numea scurt Obișnuință și ideea era următoarea:
„În pustietate, într-o zi cu căldură mare și soare puternic, mergea pe un drum prăfuit și rareori întrebuințat un om. Îl vom numi Unu. Deodată aude un strigăt de om și după o scurtă căutare găsește o groapă adâncă în care căzuse un alt călător. Unu se oferă să-l ajute să iasă din groapă, la care călătorul, să-l numim Doi, îi răspunde:
– Mulțumesc mult, dar ca să accept ajutorul oferit, trebuie să mă asigur în primul rând că nu faci parte sau nu ești înrudit cu familia Treizeci. Familia mea, Patruzeci, îi consideră inamici de moarte și nu putem accepta ajutor de la ei.
Unu îi răspunde că nu știe cu exactitate genealogia familiei sale, la care Doi îl roagă să meargă și să verifice. Așa că Unu pleacă să cerceteze, și după mai multe zile se întoarce bucuros cu răspunsul că nu are nici o legătură cu familia Treizeci.
În groapă însă îl găsește pe Doi mort de deshidratare.
Sfârșit”
Din Obișnuință, Doi face o cerere absurdă pentru situația în care se afla.
Din Obișnuință, Unu ascultă de instrucțiunile primite cu un rezultat trist.
De multe ori, suntem așa de obișnuiți cu anumite tipare că nu observăm momentele în care este timpul să renunțăm la ele. Ne este foarte greu să ieșim din Obișnuință și să acceptăm idei noi, fie că este vorba de dreptul femeilor de a conduce mașina în Arabia Saudită (abia din 24 iunie 2018), de o tânără care se adresează pe un ton neașteptat de diferit adunării ONU (Greta Thunberg) sau de un cetățean oarecare care nu merge la vot pentru că votul oricum nu schimbă nimic (La alegerile din landul Thuringia din 2019, 5 voturi au făcut diferența pentru FDP (Freie Demokratische Partei, Partidul Liber Democrat) în a intra în parlament).
Doar trecând peste Obișnuință și fiind deschiși ideilor noi avem șansa să ieșim din groapă (în orice domeniu: politic, social, economic, științific etc.) înainte să fie prea târziu.
Autoare: Eva Almăjan